sâmbătă, 14 ianuarie 2017

10 carti sau serii pe care le ador dar pe care s-ar putea sa nu le mai pot reciti prea curand

Am vazut multi blogeri care fac liste despre diverse titluri de carti si de ce ar trebuii sa le citim, ei bine eu nu voi face asta eu vio face un top 10 cu cartile pe care le ador dar pe care s-ar putea sa nu mai pot sa le citesc din diferite motive, da am tendinta de a reciti anumite catri care mi-au placut prea mult.

10. capitanul hatteras Jules Verne

Aceasta carte ar intra si intr-un top despre povestiri ce se petrec la poli desi ar fi cam greu sa incep acel top fara sa il umplu cu povestiri de-ale lui Verne, mai mult din lipsa de matreial decat din alte motive.
Este, probabil singura carte a lui Verne care m-a facut sa ma simt rau dupa ce am citit-o, si am citit Verne foarte mult. Doar simplele descrieri despre ceea ce au avut de infruntat cei din expeditia nebuneasca a capitanului Hatteras spre atingerea polului a fost de ajuns sa ma faca s nu las cartea din mana, bine intelels cine nu a avut aceasta problema cu o carte de Verne.
Din pacate e singura ce a reusit sa intre in top, dar nu ma deranjeaza, si chiar as vrea sa o recitesc, insa inainte trebuie sa imi termin lista de lecturi si sa termin si colectia Verne de la adevarul deci v-a trebuii sa astepte, mult...

9. singur pe lume Hector Malot

Oare cine nu a citit sau a trebuit sa citeasca singur pe lume in generala, ei bine... eu! dap, nu am reusit sa o citesc decat in liceu dar nu regret, pentru ca e o carte din aia care nu conteaza cand o citesti pentru ca tot trista o sa iti para si totusi as vrea sa o reiau cel putin inca odata. Lucru imposibil deoarece nu am timp si nici nu e pe vreo lista de lectura recenta

8. Tom Sawyer si Huck Finn cu cele doua continuari ale lor de Twain

Desi le-am citit de vrea 2 ori pe ambele, nu am reusit sa citesc si Tom Sawer in strainatate sau detectiv deci inainte sa reiau toata seria ar trebuii sa incerc sa le gasesc si pe celelalte daoua si sa le citesc.

7. rosu si negru Sthendal

Da, mi-a placut, foarte mult chiar, insa nu am timp si nici cum sa o recitesc, nu nu am dat-o dar intaie vreau sa termin si Leonard Cohen si manastirea din parma deci mai trebuie sa astepte.

6. cei trei muschetari Dumas

Am citit-o si mai vreau sa o recitesc insa trebuie sa fac rost mai intai de Dupa douazeci de ani, sau sa o gasesc in casa, ai mei stiu ca o au dar nu mai stiu unde e, cert e ca am toata sau aproape toata seria dar nu pot sa o termin deoarece nu am reusit sa gasesc partea a doua adica dupa douazeci de ani, si oricum cred ca o sa mai citesc cel putin o data romanul doar ca sa am continuitate pe seire.

5. morometii Marin Preda

Desii nu stiu de unde sa fac rost de toata seria, adica schitele si nuvelele dinaintea primului volum din morometii dupa risipitorii si marele singuratic dar nici daca acestea sunt toate sau mai exista cateva ce sunt incluse in seria morometii, o serie similara cu cea de pe locul intai al acestui top fiind formata din cel putin 4 romane si mai multe nuvele, insa care toate apartin aceluias autor. As reciti intreaga serie dupa ce ma lamuresc si eu cum e cu ea insa ca si la cei trei muchetari, morometii, cu siguranta vor fii recititi din moteive de continuitate la prima citire completa a seriei

4. odiseiile lui clarke

Le-am citit si sincer sunt singura serie care ma lasat cu un gust amar la final, poate ca as mai fi vrut inca un roman poate ca am considerat 4 ca fiind prea multe nu stiu sigur de ce, cert este ca as vrea din tot sufletul sa le recitesc candva cand o sa uit din actiune, ca sa imi amintesc cum e sa lupti pentru supravietuirea omenirii in sistemul nostru solar.

3. zorii nopti Peter F. Hamilton

Inca ma chinui sa o termin dar nu ma las, e asa de bine scrisa ca nu as vrea sa mai citesc altceva in afara de ea, si totusi e pe locul trei deoarece:
 a) nu am reusit sa o termin
 b) sunt alte doua carti care chiar m-au impresionat mai tare decat ea
 c) ambele carti de pe locul 1 si 2 sunt ori pe lista de recitire urgenta ori recitite pentru ca sunt foarte bune ca si scriere, de asemenea sunt si capodopere ale genului si magnus opus ale autorilor.
Dar sa revenim la cea de pe locul trei, este o asa numita space opera si e foarte reusita, din multe puncte de vedere se aseamana cu odiseile lui clarke sau cu locul 1 din acest top.

2. moby dick Herman Melville

prima carte pe care am citit-o cap coada intr-o dupamiaza (vrianta prescurtata cei drept) dar si prima catre care am terminat-o in cel putin doua zile de scoala pe cand faceam de serviciu pe coridor, dap Moby Dick este o carte care imi starneste multe amintiri placute si pe care cu siguranta asi reincepe sa o citesc chiar si acum daca as putea.

1. Dune Herbert family (Frank Herbert mai ales)

Dap singura serie ce as vrea sa o reincep cat de curand doar din cauza ca este asemanatoare cu morometii lui Preda e formata din o suita de sase romane originale plus cateva nuvele ale lui Frank Herbert si ale fiului sau Brian Herbert care a expandat universul Dune adaugand inca cel putin 9 romane la serie, o serie de carti superba dar si o provocare pentru oricine, deoarece este prima space opera scrisa vreodata si totusi pare ca este doar un roman medival ce se poarta in spatiul interplanetar.

acestea sunt cele 10 carti pe care sigur le-as reciti cat de curand posibil daca as putea, insa pentru inceput trebuie sa termin punctul 3 si sa ma apuc de dark tower.

Totusi am si 6 mentiuni de onoare care nu au putut ajunge in top si acestea sunt:

Hugo notredamme de paris
singurul sau roman pe care chiar l-am terminat

Robin Young brethen
o prezentare suprba a evenimentelor din timpul ultimei cruciade si de la caderea templierilor

King Carie
primul sau roman si unul din favoritele mele de la el

King Misery
catrea lui king ce m-a facut sa rezist in timpul ultimului an de la licenta

Arthur Conan-Doyle The lost world
nu pot sa nu o includ, aventurile acelor patru temerari pe un munte plat din venezuela mi-a amintit de cartile care se citeau intr-o dupamiaza cum a fost varianta prescurtata de la moby dick sau de Verne si aventurile sale in lumi nemaintalnite

Henri Chariere papilon
un roman autobibliografic superb facut sa para un jurnal de detinut.

joi, 7 iulie 2016

hail Hugo sau cum anumiți autori au parodiat socetatea în care trăiau

Am o întrebare: Ce au în comun Victor Hugo, Caragiale, Stephen King, Moliere, Shakespeare, Eminescu și Rebreanu?
Răspunsul e mai simplu decât va imaginați și anume, toți dar absolut toți și nu numai ei au făcut o critică socială a societății pe care o descriau în scrierile lor dar și a celei în care trăiau,
Acum nu vreu să zic nimic despre romanele SF pentru că atunci Orwel, Welss sau Herbert ar fi cei mai mari critici sociali pe care aș fi putut să îi citesc sau de care să știu.
Nu, acum mă refer strict la clasici sau autori care nu scriu SF ca un gen favorit (Stephen King) asta doar ca să restrâng cercul și să elimin riscul de a fi un fanboy ca la carte, deși am greșit că l-am inclus pe King din cauza asta.
Deci să trecem la motivele pe care le-am găsit în operele lor pentru a spune asta, și o să încep cu Hugo deoarece ultima carte pe care am citit-o a fost a sa Notre Damme de Paris, adică povestea aia cu Quasimodo și Esmeralda. Da, dacă asta vă întrebați, Hugo în Notre Damme a făcut o critică sistemului politic din vremea sa comparăndu-l cu cel de pe vremea lui Nicolas Flamell, pentru cei care nu înțeleg ce e cu numele acestui cunoscut alchimist vă rog citiți romanul, va asigur o să râdeți și o șa plângeti de acelaș număr de ori, sau, mai pe înțelesul vostru în mod egal. Dar nu asta este ceea ce voiam sa spun, acum, că tot am ajuns la subiectul acesta, trebuie să mai spun că Cocoșatul nu a fost primul roman de Hugo pe care l-am testat, a fost singurul pe care am reușit să îl termin totuș, am mai încercat și mizerabili, pe care aproape că îl terminasem doar că am uitat de el, ca și oamenii mării pe care nu am reușit să îl imprumut de la o mătușă, însă toate au acelaș lucru în comun, Hugo chiar reușește să scoata la iveală tot ce e mai rău din Franța vremii sale, și nu e singurul, Moliere și Sthenadl au făcut acelaș lucru, da Sthendal cu romanele sale de "dragoste" reușește să moralizeze foarte ușor sistemul juridic din Franța.
OK, vă rog nu înjurați, urmează King, adică regele Hororului mondial, și nu spun doar ca să mă aflu în treabă să nu mă ijurați pentru că după mine nici King nici Twain, sau pe numele sau Clemens Samuel, nu diferă de ai noștri Eminescu, Caragiale și Creangă. Asta deoarece toți acești autori au reușit să aducă drama la un alt nivel, dacă Twain, Caragiale, Creangă și uneori Eminescu, au transformat drama în comedie, iar King a trecut-o în cele mai bune opere horror, toți au reușit să aducă drama la un nivel superior față de cel la care a dus-o Shakespeare cu operele sale. Totuș să nu uităm de Slavici sau Rebreanu care prin operele lor au ajutat la transformarea dramei în ceea ce a devenit cu dramele scrise de King sau cu Năpasta a lui Caragiale.
Alți autori importanți care au reușit să ne tâmpeasca cu moralistica din operele lor sunt cei ruși sau polonezi, nu cred că cineva o să uite scrierile lui Hasheck, Dostoievschi sau Tolstoi, sau cine îl poate uita pe Gogol cu al său nas, ori să uite de profesorul acela care era supranumit vraciul.
Cea mai bună concluzie ar fii că toti cei enumerați mai sus dar șî multi alțî pe care nu i-am mai amintit deoarece ar fi durat prea mult ca voi să citițî acest mic eseu au reușit să parodieze foarte bine viața oamenilor, iar faptul că unii au rămas actuali și în ziua de azi spune ceva neplăcut despre societatea contemporană.

joi, 13 august 2015

Anima Templi impresi

           O carte despre cruciade care merita citita deoarece ajunge sa iti deschia ochii asupra unor lucruri care sunt mai actuale ca nicicand.           Recomand aceasta carte deoarece este o foarte buna lectura, daca chiar doriti putei sa continuati si sa cititi si celelalte doua titluri din trilogie: cruciada si requviem
           Toate cartile sunt foarte bine scrise si o sa pun o recenzie mai buna cand o sa termin sa le citesc si o sa am timp sa fac recenzii complete si mai decente decat impresiile mele.

joi, 30 iulie 2015

Vegetal impresii

           Aceasta carte care o puteti achizitiona de la editura Nemira, scrisa de Danut Ungureanu si Marian Truta editorii de la revista Nautilus, este o carte din genul fantazy, un gen mai putin cunoscut la noi desi atat Eminescu cat si eliade sau Voiculescu au cochetat cu el in scrierile lor. este o carte bine scrisa care nu trebuie sa lipseasca din biblioteca voastra, aventurile lui Milu, un baiat de vreo 14 ani, in apocalipsa vrede imaginata de autori sunt de-a derptul inspaimanttoare dar si captivante, o carte care aduce cu scrierile lui Stephen King, dar cu un usor aer mioritic foarte frumos descris de cei doi autori care au reusit sa arate cum un copil se poate maturiza datorita experientelor traite, dar, in acelas timp, sa ramana copil, lucru care il ajuta in calatoria sa catre Dunare si catre cautarea leacului molimi care i-a rapit copilaria si familia.
           O carte care nu te lasa sa o pui jos pana nu o termini de citit si care merita sa o recitesti ori de cate ori ai ocazia.